Primul parc eolian al Islandei s-a pornit, la Vaðölduver

Islanda a fost, până săptămânile trecute, marea absență a hărții eoliene europene: țara cu unul dintre cele mai bune regimuri de vânt de pe continent nu avea niciun parc comercial. Vaðölduver închide această anomalie — și merită privit în detaliu, pentru că spune mult despre cum construiește energia o țară fără grabă, dar fără întoarcere.

Ceremonia și oamenii. La pornire, pe platoul dintre lacurile de acumulare, s-au adunat angajați, constructori și vecini din văile din jur. Au vorbit Ásbjörg Kristinsdóttir, directoarea de construcții, președinta consiliului Brynja Baldursdóttir, directorul general Hörður Arnarson, ministrul energiei Jóhann Páll Jóhannsson — iar butonul simbolic l-a apăsat ministrul de finanțe, în numele proprietarului: statul islandez.

Șantierul, în cifre. Turbinele au sosit pe mare la Þorlákshöfn, primul transport la începutul lui mai, ultimul la finalul lui iulie; convoaiele au mers câte șase nopți pe săptămână, pe un traseu de 130 de kilometri cu drumuri întărite special. Pe platou s-au construit 20 de kilometri de drumuri interne, iar între turbine și stația colectoare s-au întins 80 de kilometri de cabluri. Paisprezece fundații poartă deja turnuri; celelalte paisprezece se toarnă pentru sezonul viitor.

De ce acolo. Vaðölduver stă pe cel mai puternic nod energetic al țării — bazinul Þjórsá-Tungnaá, unde Landsvirkjun operează șapte hidrocentrale, cu a opta, Hvammsvirkjun, în construcție. Liniile de înaltă tensiune, drumurile și barajele existau deja; parcul s-a așezat, rar privilegiu, într-o infrastructură gata făcută. E și primul proiect eolian trecut integral prin rammaáætlun, planul-cadru național care cântărește fiecare sit energetic.

Ce urmează. Jumătatea a doua a turbinelor în 2027, apoi funcțiune deplină — și un precedent: după decenii de dezbateri, vântul islandez are în sfârșit adresă.

Eolianul regiunii, în fluxul de știri.