Insula care a înviat: Bornholm are din nou buget și un partener german

Nicio hartă a energiei europene nu are un simbol mai încărcat: stânca daneză din mijlocul Balticii, transformată din destinație de vacanță în priză continentală proiectată — apoi înghețată, apoi reînviată.

De ce murise. Pauza din ianuarie 2025 a fost oficial diplomatică — alegerile germane blocau semnăturile — și neoficial financiară: costurile insulelor energetice explodaseră, iar Copenhaga refuza să semneze cecuri în alb. Un an de renegociere a produs exact ce lipsea: împărțirea riscurilor în scris.

Arhitectura renegociată. Acordul economic din 3 februarie pune cifre pe masa comună: plafon total de sprijin de 139 de miliarde de coroane pentru eolianul insulei, așteptat în ferestre 2036–2056, cu partea daneză limitată la 41,7 miliarde — restul pe umerii germani, cumpărătorul principal al curentului. Licitația pentru cei 3 GW rulează cu ținta de finalizare spre sfârșitul lui 2030.

Ce cumpără de fapt cele două state. Nu doar parcuri: un interconector hibrid — premieră la scara asta — în care aceleași cabluri duc simultan producția insulei și comerțul dintre zone. Pentru Germania flămândă de electroni verzi, o conductă nouă spre nord; pentru Danemarca, chirie pe vânt și poziție de dispecer baltic; pentru sistemul european, redundanță într-o mare în care cablurile au devenit ținte.

Scepticismul rămas. Klimarådet și economiștii întreabă în cor ce ne garantează că plafonul ține — istoria insulelor energetice e o istorie a devizelor depășite. Răspunsul onest: nimic, în afara faptului că de data asta două trezorerii se supraveghează reciproc.

Schimburile baltice, în timp real, pe harta Europei.