Vântul din larg rămâne la orizont: 12 gigawați potențial, licitații abia în 2028

Grecia are una dintre cele mai bune resurse de vânt marin ale Mediteranei, meltemiul care mătură vara Egeea — și unul dintre cele mai lente dosare administrative ale ei.

Ce există pe hârtie. Studiul autorității pentru hidrocarburi și resurse energetice, ΕΔΕΥΕΠ, cartografiază 25 de zone pretabile organizării de parcuri marine: 2.712 kilometri pătrați, potențial conservator de 12,4 GW — de zece ori vârful oricărei ambiții curente. Planul preliminar al ministerului fixează trepte: 1,9 GW în 2030, 6,2 în 2035, 17,3 în 2050, cu primele perimetre concrete — circa 600 MW — în Marea Tracică, lângă infrastructura Alexandroupolisului.

Ce lipsește în practică. Tot restul: legea-cadru se amendează din nou — termen intern, finalul lui martie; vehiculul de proiect al statului, care trebuie să facă măsurătorile și studiile pe zone, abia se constituie; iar licitațiile — promise cândva pentru 2026 — s-au mutat realist spre 2028. Industria, care a văzut filmul în alte țări, avertizează pe toate tonurile: fereastra investițională nu așteaptă — lanțurile de aprovizionare și capitalul se duc unde există calendar.

De ce plutitor. Apele grecești coboară repede în adânc: parcurile vor fi predominant plutitoare — tehnologia care abia își face seriile industriale în Franța și Coreea. Întârzierea are astfel și o citire blândă: Grecia ratează valul scump al pionieratului și poate prinde valul ieftin al maturității.

Miza reală. Vântul de iarnă al Egeei e complementul perfect al soarelui care azi se aruncă la prânz: exact energia serilor scumpe. Fiecare an de întârziere se plătește în gaz ars la apus — și în tăieri la amiază.

Eolianul grec, în timp real, pe pagina țării.