Regenerabilele acoperă 42% din consum — dar avansează încet

Scorul de etapă al tranziției italiene sună onorabil: 42,4% din consumul primelor opt luni acoperit din surse regenerabile, într-un an în care consumul însuși a atins un record de 218 TWh. Citit pe surse, tabloul e însă mai puțin liniștitor.

Un singur motor turează. Fotovoltaicul a livrat în august 6,2 TWh, cu peste 20% mai mult decât acum un an, și a împins parcul regenerabil la 88,1 GW — din care 47,7 GW solar. Practic tot avansul regenerabilelor din 2026 poartă semnătura soarelui: parcul crește cu peste 4 GW pe an, iar licitațiile FER X îi mai adaugă volum.

Celelalte surse trag înapoi. Hidroenergia, istoric a doua coloană a sistemului, a pierdut masiv din cauza secetei — cu bazine din nord-est la minus 25–37%. Eolianul stagnează la circa 14 GW instalați: prima licitație FER X i-a atribuit doar 939 MW din 2.500 disponibili, iar proiectele marine așteaptă încă prima licitație. Geotermia și biomasa sunt stabile, dar mici.

De ce „încet” e cuvântul corect. Țintele italiene pentru 2030 presupun un ritm anual de instalare aproape dublu față de cel actual, distribuit pe mai multe tehnologii. Un sistem care adaugă doar solar își cumpără probleme noi: prânzuri cu prețuri la zero în sud, seri dependente de gaz și o nevoie crescândă de baterii — pe care licitațiile MACSE abia încep să o acopere.

Vestea bună. Fiecare punct procentual de regenerabile e gaz neimportat — la prețurile lui septembrie, argumentul economic se scrie singur.

Producția regenerabilă a Italiei, în timp real, pe pagina țării.