Poarta din Tracia: Alexandroupolis e plină până în 2035 și cere o soră

Pe vremuri, gazul intra în Balcani de la nord-est și cobora. Acum urcă de la sud — iar robinetul principal plutește în golful Alexandroupolis.

Terminalul care nu mai are loc. FSRU-ul pornit în 2024 rulează la capacitate contractată integral până în 2035 — „sold out”, în limbajul pieței. Clientela spune povestea: pe lângă furnizorii greci și bulgari, tot mai multe volume pleacă spre nord, prin Coridorul Vertical — înlănțuirea de conducte și interconectări care leagă Egeea de Ucraina prin Bulgaria, România, Moldova.

Cifra strategică. Capacitățile de export ale sistemului grec depășesc 8,5 miliarde de metri cubi pe an — de la aproape zero acum un deceniu — cu Alexandroupolis ducând greul și Revithoussa completând. Pentru o Ucraină care își reconstruiește stocurile sub bombardamente și o Europă Centrală care își ia adio de la ultimele molecule rusești, ruta sudică a trecut din plan B în coloana vertebrală.

Sora anunțată. Gastrade pregătește al doilea terminal plutitor — „Thraki” — la 8–9 kilometri de primul: stocare mai mare, regazeificare mai puternică, flexibilitate pentru piețele-țintă din Europa Centrală și de Est. Iar la Salonic se conturează un al treilea proiect. Egeea de Nord se transformă, metodic, în hub.

Nota de realism. Toată arhitectura stă pe GNL global — american în primul rând — cu prețurile lui volatile: vara scumpirilor din Golf s-a văzut instant în tarifele grecești. Poarta sudică rezolvă geopolitica; factura rămâne la mila piețelor mondiale.

Fluxurile de gaz ale regiunii, pe pagina prețurilor.