87 contra 67: gazul casnic și cel industrial, în oglinda trimestrului

Fiecare piață națională a gazului are personalitatea ei. A Sloveniei e definită de o absență: centrale electrice pe gaz aproape deloc — și de o prezență discretă: caloriferele și cazanele industriale care consumă totuși milioane de megawatt-ore pe an.

Cifrele trimestrului. Referința casnică: 87 €/MWh — cu toate componentele incluse: moleculă, rețea, taxe. Referința non-casnică: 67 €/MWh. Ecartul de aproximativ 30% urmează tiparul continental și explicațiile lui clasice: gospodăriile cumpără prin furnizori care netezesc riscul pe contracte lungi, industria negociază aproape de piața angro și își asumă volatilitatea.

Specificul sloven. Spre deosebire de Ungaria sau Italia, gazul sloven nu trece prin turbine: sistemul electric stă pe nuclear, hidro și importuri, deci prețul gazului nu se rostogolește în prețul curentului. Consecința practică: crizele gazului lovesc aici direct în încălzire și în competitivitatea industrială — chimie, sticlă, hârtie — nu în factura de electricitate. E o decuplare pe care puține țări o au și care schimbă întreaga ierarhie a riscurilor.

Contextul de aprovizionare. Fără producție proprie semnificativă, Slovenia importă totul — prin rutele diversificate ale ultimilor ani, de la terminalele adriatice la magistralele austriece. Volumele mici ale pieței o fac client flexibil: poate schimba furnizorii fără să miște prețurile regionale.

Ce urmează. Cu scutirile de contribuții pe carburanți și încălzire programate să expire în decembrie, iarna aduce testul anual al politicilor de amortizare — iar cifra de 87 devine reperul față de care se va măsura orice val nou de scumpiri.

Piețele gazului european, în fluxul de știri.