ESM: portretul unei utilități care învață să trăiască fără lignitul ei

Marile utilități fosile au două feluri de a muri: negând schimbarea până le închide, sau grăbind-o până se reinventează. Dosarele recente ale ESM merită citite ca studiu de caz al celei de-a doua strategii — cu reușitele și fricțiunile ei.

Frontul defensiv: cărbunele administrat. Contractul kosovar pe trei ani nu e nostalgie, ci matematică de sistem: Bitola încă produce coloana vertebrală a electricității naționale, iar minele proprii nu mai țin pasul. Importul la preț fix cumpără exact marfa de care tranziția are cea mai mare nevoie: timp previzibil.

Frontul ofensiv: activele moștenite reconvertite. Oslomej e vitrina — solar pe cariera epuizată, baterie record în parteneriat cu Renalfa, extindere prin licitația EBRD câștigată de PowerChina. Modelul e replicabil pe toate haldinele companiei: teren, racord și personal există; doar combustibilul se schimbă.

Frontul strategic: gazul cu dividend social. Cogenerarea de la Bitola ar da companiei ce nu a avut niciodată: un activ flexibil, curat față de lignit, care vinde simultan electricitate sistemului și căldură orașului. Grantul de pregătire al Băncii Mondiale semnalează și încrederea finanțatorilor internaționali în direcție.

Fricțiunile oneste. Toate acestea se întâmplă sub un bilanț tensionat de anii crizei, cu tarife reglementate politic sensibile și cu o organizație formată profesional în jurul cărbunelui. Reconversia oamenilor și a culturii instituționale e proiectul cel mai greu — și singurul care nu apare în comunicate.

Miza finală. Dacă statul decide construcția Čebrenului în regie proprie, ESM devine implicit vehiculul celui mai mare proiect din istoria energetică a țării. Compania care se antrenează acum pe baterii și cogenerare își joacă, de fapt, candidatura.

Companiile regiunii, în fluxul de știri.