Căldura devine serviciu public: legea care răstoarnă rețelele termice

Olanda a decis că țevile de căldură sunt infrastructură publică, la fel ca apa și curentul. Wet collectieve warmte — legea căldurii colective — a trecut de Senat pe 9 decembrie 2025 și intră în vigoare pe etape începând cu mijlocul lui 2026, răsturnând un sector construit decenii la rând de companii private.

Regula de aur: 51%. Companiile de căldură care operează rețele colective trebuie să fie deținute în proporție de peste 50% de autorități publice — comune, provincii sau companii publice de rețea. Cine controlează majoritatea decide politica: prețuri, extinderi, surse. Companiile private existente — Vattenfall, Eneco și restul — au o tranziție de 14 până la 30 de ani în care își pot recupera investițiile, înainte ca rețelele să devină integral publice.

De ce s-a ajuns aici. Termoficarea e monopol natural: clientul legat de țeavă nu poate schimba furnizorul. Ani de scumpiri legate de prețul gazului au erodat încrederea exact când guvernul cere sute de mii de gospodării să renunțe la cazane și să se lege la rețele. Legea răspunde politic: te leg de o țeavă doar dacă țeava e a comunității.

Riscul discutat. Marii operatori privați au înghețat proiecte noi încă din anii dezbaterii, iar comunele se întreabă de unde vor lua miliardele și inginerii. Susținătorii răspund că apa publică n-a dus lipsă de investiții niciodată.

Pentru context european: modelul e urmărit atent — între privatizări eșuate și municipalizări scumpe, Olanda încearcă o a treia cale, scrisă în lege.

Locul căldurii în tranziția olandeză, pe pagina țării.