Ventyr depune dosarul: eolianul marin norvegian intră în faza serioasă

Pentru o națiune care a construit jumătate din platformele Mării Nordului, absența aproape totală din eolianul marin a fost mereu o ciudățenie. Anul acesta, ciudățenia începe să se repare — birocratic, temeinic, norvegian.

Dosarul Ventyr. Câștigătorul licitației din martie 2024 — 1.500 MW în Sørlige Nordsjø II, zona de lângă granița daneză — a notificat NVE și pregătește cererea formală de concesiune pentru acest an: studiile de impact, geotehnica, traseul de racord. Contractul pe diferență la 115 øre/kWh garantează veniturile; calendarul optimist vede electroni spre 2030.

Flotantul de la Utsira. Cealaltă frontieră — Utsira Nord, apă adâncă, turbine plutitoare — a fost împărțită în trei parcele; procesul a confirmat câte un solicitant pentru fiecare, iar statul mai pune o rundă de sprijin, recunoscând că flotantul nu stă încă pe picioarele lui comerciale. Aici Norvegia joacă avantajul industrial real: ancoraje, lanțuri, nave — moștenirea petrolului.

Scepticii și aritmetica. La 115 øre subvenționați într-o piață spot care a stat ani sub acel prag, criticii văd lux; susținătorii răspund cu foarfeca 140→164 TWh: fără gigawații marini, deficitul anilor 2030 nu are altă umplutură de scară. Dezbaterea despre cost e, de fapt, dezbaterea despre cât valorează siguranța.

Miza de export. Fiecare pas norvegian în flotant construiește catalogul pe care Bergen și Stavanger vor să-l vândă lumii: nu turbine, ci tot ce le ține în picioare pe apă adâncă.

Eolianul marin european, în fluxul de știri.