13 kilometri până la graniță: interconectarea cu România prinde contur

Interconectările gaziere se măsoară în kilometri, dar valorează în opțiuni. Cea sârbo-română — discutată de ani, proiectată în sfârșit — adaugă sistemului sârbesc exact opțiunea care îi lipsea: accesul direct la piața și la producția românească.

Stadiul lucrărilor. Asimetria e neobișnuită și favorabilă Belgradului: partea sârbă are de construit doar circa 13 kilometri până la graniță, cu documentația tehnică în mare parte finalizată și ținta de încheiere în 2027. Partea română — mai lungă — își pregătește licitația, cu startul șantierului anunțat pentru începutul lui 2027. Dacă ambele calendare țin, gazul poate curge între cele două țări din 2028.

Ce aduce România. Producție proprie în creștere — inclusiv gazul din Marea Neagră, care intră în piață exact în acești ani — plus acces la terminalele și rutele alternative ale coridorului vertical. Pentru Serbia, asta înseamnă al treilea drum major după rutele clasice rusești și interconectarea bulgară cu gaz azer: triunghiul care face diferența între dependență și negociere.

Rețeaua din spatele graniței. Punctul de interconectare valorează cât conductele care pleacă din el. Aici intră programul Băncii Mondiale: aproximativ 150 de kilometri de rețea internă nouă, care leagă interconectarea de depozitul de la Banatski Dvor, de consumul din Belgrad și Pančevo și de axa nordică spre Horgoš — unde sistemul sârb se atinge de cel unguresc.

Nota diplomatică. Ambasadoarea a subliniat interesul Bucureștiului de a deveni furnizor regional; discuțiile au atins și o posibilă conductă de produse petroliere. Între vecinii dunăreni, energia redevine limbajul comun al proiectelor concrete.

Interconectările regiunii, pe harta interactivă.