Legea gazului verde lipsește — și 15 instalații produc în gol

În timp ce electricitatea austriacă are din decembrie constituția ei nouă, gazul verde rămâne orfan legislativ: Grünes-Gas-Gesetz — legea care ar obliga furnizorii să amestece o cotă de biometan în gazul vândut — zace de ani în sertarele coaliției.

Ce există. Cincisprezece instalații injectează azi biometan în rețeaua austriacă — aproximativ 200 GWh pe an, o picătură în consumul de zeci de TWh. Alte aproximativ o sută de proiecte sunt gata de autorizare sau construite pe hârtie — dar băncile nu finanțează fără certitudinea cererii, iar certitudinea cererii e exact ce ar crea legea.

Ce ar aduce legea. Proiectul aflat în discuție fixează o țintă de circa 1 TWh biometan până în 2030, cu obligații de cotă pentru furnizori. Industria consideră ținta timidă: potențialul tehnic imediat — deșeuri agricole, stații de epurare, resturi alimentare — e estimat la 6,5 TWh, iar orizontul 2040, cu tot cu gazeificarea lemnului, la 20–40 TWh.

De ce contează. Gazul verde nu concurează pompele de căldură la încălzitul apartamentelor — concurează gazul fosil în industria care nu se poate electrifica: sticlă, ceramică, chimie, vârfurile centralelor termice. Fiecare terawatt-oră intern înlocuiește importuri prin conducte tot mai politizate.

Blocajul. Disputa e banal-austriacă: cine plătește diferența de preț — consumatorii prin cotă obligatorie sau bugetul prin subvenții — și cât de repede. Între timp, substraturile fermentează, proiectele expiră, iar fermierii care ar fi micii producători de energie ai țării își vând porumbul ca furaj.

Gazul în mixul austriac, pe pagina țării.