Primul beton la Paks II — și primele scurgeri despre cât va dura

Puține șantiere europene cară atâta geopolitică pe metru cub de beton: singurul mare proiect nuclear rusesc aflat în execuție în interiorul Uniunii Europene își trăiește anul decisiv.

Faptele de pe teren. 5 februarie 2026: prima șarjă de beton în radierul reactorului 5 — pragul juridic și simbolic al construcției propriu-zise, atins la un deceniu după semnarea contractului cu Moscova. De atunci, turnarea a continuat susținut: fundația blocului 5 e raportată la circa 80%, cu finalizare promisă până la sfârșitul anului, iar excavația blocului 6 avansează spre propriul prim beton.

Documentele incomode. Toamna a adus contra-narativa: materiale ajunse în presă — inclusiv pe filiera serviciilor de informații citate de publicații economice — descriu un grafic cu întârzieri de ani față de promisiuni, punând sub semnul întrebării chiar ținta revizuită de dare în exploatare din 2034. Aritmetica publică e simplă: primul beton venise deja cu un an peste termenul din planul precedent. Rosatom răspunde ritualic: „lucrările merg conform graficului convenit cu partea maghiară” — fără dată fermă.

Auditul noii puteri. Schimbarea de guvern a adus și anunțul unei examinări a proiectului — costuri, contracte, calendar — pe care constructorul rus declară că o acceptă „punct cu punct”. Între timp, finanțarea rămâne dosar deschis: creditul rusesc, scumpit de dobânzi și sancțiuni colaterale, se renegociază periodic.

Miza de sistem. Cu Paks 1 asigurând aproape jumătate din producția domestică și importurile acoperind restul deficitului, blocurile noi rămân — indiferent de culoarea guvernului — singura ofertă fermă de bandă de bază pentru anii 2030. Întrebarea nu mai e dacă se construiește, ci când se termină și cu ce factură finală.

Nuclearul european, în fluxul de știri.